Daruind vei dobandi
Panfil si Maria (Agrij, Salaj, Oct. 2008)
Am fost acum cateva zile in Agrij, satul natal al lui tata (Panfil). Am sa scriu probabil alta data despre vizita asta mai multe insa acum vreau sa va povestesc putin despre Maria.
In drum spre dealurile Agrijului am trecut pe langa casa Mariei – o cunostinta de-a lui Panfil. Era sa trecem neobservati dar cand ne-a vazut, n-a mai putut de bucurie. Ne-a strigat – l-a recunoscut pe tata – si a insistat sa intram la ea in curte. A vrut apoi sa ne omeneasca dar nu pteam sta – era aproape de amiaza si noi mai aveam mult de mers.
Nu s-a lasat pana ce nu ne-a adus o plasa plina de nuci si a pus si niste oua pe deasupra. Ne-a spus zambind cand am iesit pe poarta: “De la mine nimeni nu pleaca cu mana goala”.
M-am uitat la ea mirat – e foarta adevarata vorba aia – “daruind vei dobandi” – femeia asta era de-a dreputul fericita ca ne-a putut da ceva si noua.
Nu-i asa ca e fix pe dos femeia? In ziua de azi ne muncim mult sa strangem, sa ne umplem conturile si sa agonisim una alta – uneori prin orice mijloace. Si suntem atat de saraci, nemultumiti si goi.
Femeia asta pun pariu ca n-are nu stiu ce cont in banca si nici nu stie ea mare lucru despre criza financiara sau despre impasul economiei globale. Stiu sigur insa ca nu va duce niciodata lipsa de nimic… si mai ales de fericire…
